#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Conferința aniversară „Prima revistă bisericească în spațiul basarabean”

8 iunie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei, în colaborare cu Institutul de Istorie al ASM, a organizat pe 8 iunie 2017 conferința științifică aniversară „Prima revistă bisericească în spațiul basarabean (La 150 de ani de la apariția revistei Kišinevskie Eparhial'nye Vedomosti)". În cuvântul de deschidere a Conferinței dr. hab. Elena Ploșnița, secretar științific a Muzeului Național de Istorie a Moldovei, a subliniat importanța marcării evenimentului consacrat aniversării celor 150 de ani de presă bisericească în spațiul basarabean. Întemeierea presei bisericești în eparhia Chișinăului și Hotinului, în 1867, poate fi atribuit unui eveniment cultural și spiritual, care a marcat viața religioasă a întregii eparhii. Lucrările manifestării științifice au fost găzduite de Sala de Conferințe a Muzeului Național de Istorie a Moldovei și au fost moderate de pr. dr. Eugen Onicov, profesor la Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău.

În cadrul conferinței au fost susținute rapoarte științifice și comunicări, care au cuprins o gamă foarte variată de probleme ale vieții bisericești reflectate în paginile revistei eparhiale: Dr. Nicolae Fustei, Ediția bilingvă a buletinului eparhiei Chișinăului și Hotinului (1867-1871), Institutul de Istorie, AŞM; Pr. dr. Eugen Onicov, Informații despre mănăstiri publicate în Buletinul Eparhiei Chișinăului, Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău; dr. Diana Ețco, Studiile și cercetările arhiepiscopului Dimitrie Sulima publicate în organul eparhial, Institutul de Istorie, AŞM; Ana Grițco, Activitatea orfelinatului Balș reflectată în revista Kișinevskie Eparhialinâe Vedomosti, Muzeul Național de Istorie a Moldovei; Vera Serjant, Întrebarea privind cântarea bisericească, oglindită pe paginile revistei KEV, Muzeul Național de Istorie a Moldovei; conf.dr. Maria Danilov, Materiale pentru istoria Eparhiei Basarabene publicate de A. Stadnițchi în paginile Buletinului eparhial al Chișinăului, Institutul de Istorie, AŞM.

Dr. Nicolae Fustei, a precizat că în urma decretului din 17 februarie 1867, emis de către Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, a fost fondată revista eparhială Kišiniovskie Eparchial'nye Vedomosti (Buletinul eparhiei Chișinăului). Primul număr al revistei apare, începând cu 1 iulie 1867. Este cea dea a doua publicație oficială a provinciei (primul periodic basarabean - Bessarabskie Oblastnye Vedomosti, se edita din 1854). Ediția bilingvă a buletinului eparhiei Chișinăului și Hotinului s-a realizat „în rusește și în limba cea moldovenească" timp de patru ani (1867-1871), însă ediția bilingvismului a fost respectata doar în primii doi ani de apariție, versiunea română a buletinului fiind abandonată treptat. Programul revistei a fost întocmit de către profesorii Seminarului Teologic și era alcătuit din două părți: una oficială și alta neoficială. Cea oficială era strict rezervată pentru hotărârile administrației imperiale cu privire la viața bisericească: circulare ale conducerii eparhiale locale. Pe când cea neoficială cuprindea diverse statistici privitoare la istoricul eparhiei; texte-explicații la Sf. Scriptură și opera Sf. părinți ai Bisericii Ortodoxe; diverse „învățături" destinate pentru predici, materiale de etnografie, arheologie, literatură sau folclor. Publicațiile apărute în paginile revistei aveau caracter mai mult științific, chiar începând de la primele numere.

În finalul manifestării, conf. univ. dr. Silvia Grossu, Facultatea Jurnalism și Ştiințe ale Comunicării, USM, de la numele AO „Mitropolitul Gurie Grosu" a oferit o donație de carte Muzeul Național de Istorie a Moldovei - „Mitropolitul Gurie - operă zidită în destinul Basarabiei", ediție îngrijită și coordonată de Silvia Grosu și apărută în anul 2016 la editura Epigraf (320 P). Mitropolitul Gurie Grosu, fiind una dintre cele mai distinse personalități basarabene, care în anii 1902-1917, a publicat numeroase materiale cu caracter istoric, moral, religios și misionar în paginile buletinului eparhial.